Epilog

O dulce amintire eşti tu,

Prin a mea negur-a vremii

Prin ceaţa ce s-a ridicat

Când te-ai apucat de fumat

Ai fost un suflet dur

Când ai luptat

Un suflet fără cusur

Dar, ai început să cazi treptat

Înnebuneşti din ce in ce mai greu

Şi ai să cazi tot mereu

Până când te voi prinde

Petale de trandafir voi întinde,

Încerci să te desprinzi

De astă lume azi

De astă viaţă depinzi

Şi tu iar cazi

Împreuna printre suspine ne plimbam

Când împreuna plângeam

Apoi te-ai apucat de băut

Am făcut tot ce s-a putut

Poza vieţii am facut

Noi, când am crescut

Când vom pleca…

Şi tu iarăşi vei cădea

Iţi zic că te iubesc

Când te rătăcesc

Când te sărut de revedere

Este a noastră plăcere

Iţi oferim o viată

Cum tu n-ai avut

Te văd prin ceaţă

Ca la început

A fost un coşmar

Când ai realizat

Ca viaţa s-a terminat

Acoperită de var,

Te văd îndepărtându-te

Te văd jucându-te

Cu viaţa ta

Te rog nu mă lăsa!