
Stau aici de ani de zile....
Încuiată-n-trun coşciug...
Sub pietre care cedează
Lângă ai mei iubiţi eroi...
Lângă mine, zac tunete şi ploi
Iubiţii mei copii,
Al meu soţ,al tată lor
Acei rebeli nepoţi.
Care trăiesc după capul lor.
Visez oare sau poate mor...
Ale mele oase mă dor
Mă mănâca viermii de vie
Prin a mea...mantie purpurie...
Azi m-am ridicat
Să ajut a mea nepoată
Doamne ce fata
Suferindă si bună,
Am ajuta-o azi spre lună
Mă iubeşte şi mă caută
Să o ajut ,e disperată
Şi-a minţit părinţii,e suparată
Iubeşte...şi a fost inselată
Mai are timp,creşte!
Doamne ce fată.
Doamne al meu paznic, e o artă
Aici în cimitir mi-a adus, un...
Dar,Un lanţ si inima durând-o
Mă caută disperată,cu lanţul ca ghid
I-am arătat drumul când a ramas in vid
Un prieten vechi i-a rămas alături
Doamne sufletu-i plângea
Când lumina îmi arăta
Când mi-a făcut în dar
...Lanţul ei de buzunar
Durere scrie pe faţa ei
Lacrimi în ochii ei...
Se ruga de mine...să mă găsească
Îmi doream să o vad...
De mult!
A rămas cu date-n cap
A rămas cu fapte...de fapt
Îşi aminteşte moartea mea
Cum de...şi dorinţa mea
Să fiu lângă ai mei eroi?
Nu am cunoscut-o
Dar o cunosc acum
O lacrima...pe al meu mormant se face scrum
Rockerita în corset negru
Şi fustă....cât de funebru
Se plimbă prin cimitir
Mă caută şi eu nu respir...
Am luat-o de mâini
În parc
I-am şoptit la urechea
Dreapta, că o iubesc!
Da, acum ştiu cum mă cheama!
Onofrei Elena
20.08.1939
06.06.1989
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu